SCRUTATIO

Venerdi, 4 luglio 2025 - Sant´Elisabetta di Portogallo ( Letture di oggi)

Lu Santo Vancieliu secunnu Matteo 13


1’NCHILLU jurnu pue Gesù esciutu de la casa, stava assettatu alla praja de lu mare.2E li se abbicinaudi ’ntuornu na caterva de gente, tantu vieru, chi ’nchianau supra na varca, se sediu: e tutta chilla frattaria de gente restau allu tagliu de lu mare,3E parrau ad illi de tante cose ppe mienzu deparabule, diciennu: Eccu ca nu simminature jiu ppe simminare.4E ’ntramente chi stava jettannu la simente, cadettanu tante perne ppe la via, e curseru ’nzubitu l’aggielli, ch'eranu ’nnariu, e sille manciaru.5Na porzione de simente cadiu supra zierti petra e muni, duve cc'era appena na liccatura de terra:’nzubitu spunciu lu lavure, ppecchi lu terrienu era truoppu 'mpannu.6Ma quantu amalepene azau lu sule, ti lu tantu ’nfucau, chi siccaudi lestu lestu, ppecchi era senza radiche.7N'autra porzione cadiu supra le spine: e crisciute le spine cce restaudi affucata.8E n'autra ’nfine cadiu supra na terra bona: e jettau de li cientu, de li sessanta, e de li trenta a tumminata.9Chine a ricchie ppe sentere, chi sienti.10E abbicinatise li discipuli sue le dicettanu: Ppe quale mutivu parri ad illi ccussi cifratu?11Ed illu rispunniennu, le disse. Ppecchi a vue v'è cunciessu cumprinnere li mistieri de lu riegnu de li cieli: ma ad illi nun li s'è data sta facurtate.12Ppe lu mutivu, ca a chine hadi, li se dunadi, e stadi all'abbunnanzia: ma a chine nun hadi, le vena levatu puru chillu, chi hadi.13E ppecchissu parru ad illi ccu parabule: ppecchì vidiennu nun vidanu, ed aviennu la ’ntisa nun sentanu, e nun capiscianu.14E s'adempiscia ccu chistu la prufezia de Saia, chi dice: Sentiti ccu le ricchie vostre, e un capisciti: guardati ccu l'uocchi vuostri, e nun viditi.15Ppecchì chista sorte de puopulu ha nu core truoppu grassu, e le ricchie toste, e l'uocchi chiusi: de muodu tale, chi nun vidanu ccu l'uocchi, nun sentanu ccu le ricchie, e nun cumprinnanu ccu lu core, acciò se cummertissiru, ed io le putissi sanare.16Ma viati l'uocchi vuostri, chi vidanu, e le ricchie vostre, chi sentanu.17Ppecchi ve dicu la veritate, ca tanti e tanti prufieti, e tanti giusti desideravanu de videre chillu, chi vue viditi, e un lu videttanu: e de sentere chillu, chi vue sentiti, e nun lu ’ntisanız.18Sentiti mò puru vue la passatella de lu simminature.19Tutti chilli, chi sentanu la parola de la riegnu, e nun cce mintanu li siensi, va nu malandrinu, e l'arrapina tuttu chillu, chi avia simminatu allu core sue: chistu è chillu, chi se cugliu la simente 'nmienzu la strata.20Chillu pue, chi mina la simente supra li petramuni, è chillu, chi sente la parola, e la riciva ’nzubitu ccu cuntentizza:21Ma mancannule le radiche, un pò avire durata longa: e quantu'amalepene se prisentanu le male occasiuoni e le persecuziuoni pped amure de la parola, ’nzubitu se scannalizzadi.22L'autru pue, chi riciva la simente dintra le spine, è chillu, chi senta la parola: ma lu pensieru de lu sieculu prisente, e la ʼngurdiggia de le ricchizze le fau restare la parola affucata dintra lu cannaruozzu, e se renna senza fruttu.23Ma chillu ’nfine, chi ha simminatu a nu buonu terrienu, è chillu, chi senta la parola ccu tutta attenzione, e ne ricoglie lu fruttu, renniennule quale lu cientu, quale lu sessanta, e quale lu trenta pped unu.24N'autra parabula le cuntau ad illi, diciennu: Lu riegnu de li cieli rassimiglia a n' uominu, chi simmina allu funnu sue na bona simente.25Ma’ntiempů, chi l'uomini durmianu, jiu nu nimicu sue, e simminau la zanzania ’nmienzu lu granu, e sinne fujiudi.26Crisciutu pue lu lavure, e fatta la spica, allura se scummegliau la magagna de la zanzania.27E tutti li servituri de chillu patre de famiglia li se abbicinaru, e le dissanu: Signure, nun hai tu simminatu simente scerta a stu campu tue? Cuomu addunca cc'è tutta sta zanzania?28Ed illu le rispuse: 'Ncunu uomu, chi m'è nimicu m'è jutu a fare stu dispiettu. E li servituri le dicettanu: Vue, chi jissimu all'annettare?29Ma illu le rispuse: Nuoni: ppecchi cugliennu la zanzania, scippati puru lu granu.30Lassati, chi l'unu, e l'autra criscissinu ppe ’nzinca alla ricota, e’ntiempu de lu metere dicu alli metituri: Cacciati primu de tuttu la zanzania, facitila a sarcinelle, e vrusciatila; lu granu niettu pue mi lu trasiti dintra lu granaru.31Le pripuniudi puru n'autra parabula, diciennu: Lu riegnu de li cieli rassimiglia a nu cuoccitiellu de sienipa, chi lu pigliaudi n' uominu, e lu simminau alla pripenna sua:32Chi si ’nvista te para la cchiù minuta de tutte le simienti, quannu pue s' è crisciuta, è la cchiù granne de lutti li ligumi, e diventa n’arvule, tantu vieru, chi l'aggielli, chi stau ’nnariu sicce vaudi a ripusare supra li rami.33E n'autra parabula le cuntaudi: Rassimiglia puru lu riegnu de li cieli a nu pitazzu de criscente, chi na fimmina lu mischiadi a nu tumminu de farina, e la pasta se lievita tutta.34Tutte chiste cose Gesù dicette allu puopulu ppe mienzu de parabule: e nun parrau mai ad illi senza parabule:35Ppe ccussi adempiscire a chillu, chi era statu dittu de lu prufeta: Aperu la vucca mia ccu le parabule, e svielu cose, chi sù state ammucciate de quannu se criau lu munnu.36Allura Gesù, licenziatu chi appe lu puopulu,sinne turnaudi alla casa: ed abbicinatise ad illu li discipuli sue, dicettanu: Speganne la parabula de la zanzania simminata allu campu.37Ed illu rispunniennu, le diciu: Chillu, chi simmina bona simente, è lu Figliu de l'uomu.38Lu campu, è lu munnu. La bona simente, su li figli de lu riegnu. La zanzania, sù li figli de lu malan drinu.39Lu nimicu pue, chi l'ha simminata, è lu diavulu. La ricota, è lu frunituoriu de lu sieculu: li metituri pue, sunu l'anciuli.40Sincuomu addunca se ricoglia la zanzania, e se vruscia: d'accussì succede quannu fruna lu sieculu.41Lu Figliu de l'uomu manna l'anciuli sue, e caccianu fore de la riegnu tutti li scannali, e tutti chilli, chi cummittanu malandrinerie:42E le jettanu a na furnace de fuocu: duve le sienti chiancere, e disgracinare li dienti.43Allura li giusti risplennanu cuomu lu sule allu riegnu de lu Patre luoru. Chine ha ricchie ppe sentere, chi sienti.44De cchiù, lu riegnu de li cieli se pò rassumigliare a nu trisuoru nascuostu dintra nu terrienu: chi aviennulu truvatu n'uomu, lu cummoglia ccu terra, e chinu de cuntentizza se va a vinnere tuttu chillu, chi tena, e s'accatta chillu terrienu.45E se pò ancore rassimigliare lu riegnu de li cieli a nu negoziante, chi va circannu bone perne.46Lu quale aviennune truvatu una assai preziusa, se va, vinne quantu tene, e si l'accattadi.47E puru rassimiglia lu riegnu de li cieli a na rite jettata a mare, chi pisca uogni sorta de pisci.48La quale, quannu se inchiudi, li piscaturi la tiraru fore, s'assettaru alla praja de lų mare, e ficenu lu scartu. Li buoni le sarvarudi alli cati, e li mali le jettarudi.49D'accussi trammene allu frunituoriu de lu sieculu, ca venanu l'anciuli, e scartanu li mali ’nmienzu alli buoni,50E le jettanu alla furnace de fuocu: duve chiancianu, ed ammolanu li dienti.51Aviti vue 'ntisu tutte ste cose? Signorsini, rispusanu illi.52E le dicette puru: Addunca uogni Scribbu struisciutu ppe lu riegnu de li cieli, rassimiglia a nu pat de famiglia, lu quale caccia fore de la dispensa sua rrope nove, e rrope usate.53Frunutu chi avette Gesù de cuntare ste parabule, sinne partiudi de chillu luocu.54E sinne jiudi allu paise sue, e dava ’nzegnamientu alle luoru sinicoche, tantu vieru, chi ne restavanu maravigliati, e dicianu: Cuomu mai chistu pò avire tanta sapienzia, e fare tanti meraculi?55Nun è illu figliu de nu mastru? La mamma sua nun è chilla, chi se chiama Maria, e li frati sue nun sù chilli, chi se chiamanu, Giacumu, Giuseppe, Simune, e Juda?56E tutte le suoru, nun sù mischiate ccu nue? De duve addunca le sù venute tutte ste virtuti?57E restavanu scannalizzati de illu. Ma Gesù le dicette: Nullu prufeta vena unuratu alla casa propia, ed allu paise sue.58E nun cce voze fare llà tanti meraculi, canuscien nu quantu eranu scridebuli.